vineri, 15 ianuarie 2010

Rejudecare după extrădare (art. 5221 C. proc. pen.) - model incheiere de admitere

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA S

PENAL CAUZE CU ARESTAŢI

Dosar nr. /2007                  

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

Grefier:

Ministerul Public  a fost reprezentat de,

procuror la Parchetul de  pe langa Judecatoria

 

 

Pe rol se află solutionarea cauzei penale privind pe petenta, avand ca obiect rejudecare după extrădare (art. 5221 C. proc. pen.)

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, se prezintă petenta personal, in stare de arest in alta cauză, si asistata de aparatorul său, av., cu imputernicire avocatiala la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, care învederează instantei ca la dosarul cauzei au fost inaintate, prin  mijlocirea serviciului Registratura, cu adresa nr. /10.10.2007 de catre I.G.P.F. B, raspunsul la relatiile solicitate la termenul anterior, din care rezulta ca in  evidentele institutiei mentionate mai sus petenta din cauza dedusa judecatii nu figureaza cu intrari/ieşiri in/din Romania pentru perioada cuprinsa intre 2002-2006, precizandu-se ca pentru perioada cuprinsa intre anii 2000-2001 nu se detin evidente ale intrarilor/iesirilor in/din tara ale cetatenilor români, iar în subsidiar se face cunoscut ca incepand cu data de 01.01.2007 nu se mai stocheaza date nominale privind intrarea/iesirea in/din tara pentru cetatenii români.

Nefiind alte cereri de formulat sau explicatii de dat, in acord cu dispoz. art. 5221 alin. 1 C. proc. pen. coroborat cu art. 405 alin. 1 C. proc. pen., instanţa acorda cuvantul asupra admisibilitatii in principiu a cererii formulate.

Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, solicita respingerea ca neintemeiată a cererii astfel cum a fost formulată pe temeiul dispozitiilor cuprinse in art. 5221 C. proc. pen., avand in vedere si imprejurarea ca procedura instituita prin articolul mentionat mai sus nu obliga instanta de judecata la rejudecarea cauzei, fiind lasata la aprecierea acesteia daca procedeaza la o reanalizare a fondului cauzei, chiar daca petenta in prezenta speta de fata, inculpata in dosarul nr. /2001 al Judecatoriei, nu a fost prezenta pe tot parcursul procesului penal care a culminat cu condamnarea acesteia la pedeapsa inchisorii.

In continuare, solicita a se observa faptul ca, in procedura de fond a cauzei, petentei nu i-a fost incalcat niciun drept fundamental, beneficiind de o aparare calificata prin desemnarea unui aparator din oficiu pentru apararea intereselor sale procesuale, iar pedeapsa aplicata acesteia a fost orientata catre minimul prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, iar vinovatia sa a fost probata prin probele legal administrate atat in cursul urmaririi penale precum si pe parcursul judecatii.

In concluzie, mentioneaza ca in opinia sa nu sunt verosimile imprejurarile sustinute de catre petenta in sensul ca aceasta nu a avut cunostinta despre procesul penal pornit impotriva sa, avand in vedere ca in cadrul urmaririi penale au fost audiate rudele sale, in speta părintii si sora acesteia, astfel incat nu se poate da crezare afirmatiilor aduse in cauza de fata de catre petentă in apararea sa.

In privinta cheltuielilor judiciare avansate de stat pe parcursul solutionarii cauzei de fata, solicita obligarea petentei la suportarea cuantumului acestora.

In sustinerea petentei, aparatorul acesteia, av., avand cuvantul, solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulata pe temeiul art. 5221 C. proc. pen., motivand ca, asa cum a fost probat de catre petenta prin inscrisurile anexate cererii de fata, aceasta a fost in imposibilitate de a se apăra in procesul penal pornit impotriva sa din motive obiective, nefiind in tara si nestiind de faptul ca fost inculpata pentru savarsirea unor infractiuni pe teritoriul tării, avand in vedere ca procedura penala a fost inceputa după ce aceasta a parasit teritoriul ţării, aproximativ la un an distanţă, iar in spatiul unde a locuit in toata perioada pana la extradarea sa a domiciliat legal, fiind inregistrata la organele competente din S, neascunzandu-se.

In privinta imprejurarii reliefate de catre reprezentantul Ministerului Public privind posibilitatea petentei de a lua legatuira cu rudele sale firesti din tara despre procesul penal pornit impotriva sa, arata ca petenta era in relatii de dusmanie cu acestea, nefiind astfel anuntata despre procesul penal in care era parte inculpata.

Mai arata ca in sarcina părtii pe care o sustine in prezenta cauza a fost retinută ca circumstanta agravanta imprejurarea ca aceasta s-a sustras urmaririi penale, insa, astfel cum au si probat in speta de fata, aceasta situatie nu are acoperire in plan faptic, petenta fiind rezidenta in S, la M, figurand inregistrata la Oficiul Casatoriilor din aceasta localitate.

In concluzie, in raport de principiul dreptului la aparare si al accesului liber la justitie, astfel cum a fost statuat in jurisprudenta CEDO, apreciaza ca se impune admiterea cererii si sa se faca aplicarea dispozitiilor cuprinse in art. 405-408 C. proc. pen., dispunandu-se rejudecarea cauzei.

Petenta, avand cuvantul, solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Nefiind alte explicatii de dat, instanta retine cauza spre soluţionare.

                                                                                                                

I N S T A N Ţ A

 

            Deliberând asupra cauzei penale de faţă,  constată următoarele:

            Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei, la data de, sub nr. /2007, petenta, a solicitat declansarea procedurii de rejudecare după extradare in temeiul art. 5221 C. proc. pen., mentionand ca a fost retinuta si extradata in vederea executarii pedepsei de 4 ani inchisoare in urma pronuntarii sentintei penale nr. /22.11.2006 de Judecatoria, definitiva la data de 15.12.2006, prin neapelare, prin care a fost condamnata la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 215 alin. 1, 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., conform art. 33 lit. a C. pen., aceasta infractiune fiind comisa in concurs real cu infractiunea pentru care a fost condamnata la o pedeapsa de 4 ani inchisoare prin sentinta penala nr. /11.12.2001 a Judecatoriei, in dosarul nr. /2001, ramasa definitiva prin neapelare la data de 21.01.2002, si la o pedeapsa de 3 ani prin sentinta penala nr. /2003 a Judecatoriei S 3 B, iar in conformitate cu art. 34 lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate acesteia, urmand astfel ca inculpata G F sa execute pedeaspsa cea mai grea de 4 ani inchisoare, cu interzicerea drepturilor prevazute la art. 64 alin. 1 lit. a, b, şi c C. pen., in conditiile stipulate de art. 71 C. pen.

            In executarea noii pedepse aplicate, s-a dispus anularea mandatelor anterioare si emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

            Precizeaza petenta in cererea cu care a fost investita instanta ca nu i-a fost adusa la cunostinta invinuirea ce a facut obiectul dosarelor finalizate prin condamnarea sa, apreciind astfel ca exista cauze care inlatura caracterul penal al faptei retinute in sarcină-i, cu efecte in rem si circumstante atenuante legale reale.

            Totodata, face o succintă prezentare a dreptului unei persoane judecate si condamnate in lipsa de a beneficia de rejudecarea cauzei in raport de principiul garantarii dreptului la aparare coroborat cu cel al nemijlocirii in administrarea probelor in procesul penal.

            Arata petenta ca in perioada in care a fost pornita procedura penala impotriva sa aceasta a locuit in mod legal in S, a avut un loc de munca stabil, a detinut acte de şedere temporara, fiind inregistrata in evidentele primariei din M, nu a fost cunoscuta ca fiind o persoana iresponsabilă, incapabilă, neserioasa, ci din contra nu a facut obiectul unor afaceri judiciare in afara procesului care a dus la condamnarea sa si pentru care solicita rejudecarea.

            În concluzie, a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulata si sa se procedeze la rejudecarea cauzei prin audierea sa, a coinculpatului C S V si a martorilor acuzării.

            În drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 5221 C. proc. pen.

În dovedirea  cererii, petenta, prin apărătorul ales, a solicitat şi instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care au fost depuse la dosar: fotocopia certificată a paşaportului petentei tip P seria 05296262, copia contractului de inchiriere a imobilului situat in M, str. V, 8, 1A, din data de 13.03.2007, tradusa de traducator C C A, aut. sub nr. 9209/21.08.2007 de BNP M. B P, adeverinta eliberata de Inalta Primarie din Real san Fernando de Henares () la data de 25.01.2001, privind atestarea inregistrarii petentei in Registrul Municipal de Locuitori valabil al acestei localitati, cu datele descrise in continuare, tradusa de traducator C C A, aut. sub nr. 9206/21.08.2007 de BNP M. B P, adeverinta eliberata de Inalta Primarie din Real san Fernando de Henares () la data de 25.04.2001, privind atestarea inregistrarii petentei in Registrul Municipal de Locuitori valabil al acestei localitati, cu datele descrise in continuare, tradusa de traducator C C A, aut. sub nr. 9205/21.08.2007 de BNP M. B P, declaratia data de dl Mario Hermida Ferrer, in calitate de secretar al Primariei din Real Sitio de San Fernando de Heres (Madrid), tradusa de traducator C O, aut. sub nr. 9229/21.08.2007 de BNP M. B P, prin care se adevereste ca dl D C si dna F G figureaza inscrisi IN Registrul Municipal de Legaturi Civile, f 217 si 218, Registrul General nr. 1, precum si faptul ca intre acestia exista o relatie de convietuire nematrimonială incepand din data de 01.12.2000, cu domiciliul comun situat in San Fernando de Henares, str. Manuel de Falla, 11 – al 2-lea C, document eliberat la data de 22.06.2001.

Petenta a mai depus la dosar in sustinerea cererii astfel formulate si copii certificate ale Registrului Municipal al Locuitorilor orasului Madrid, tradusa de traducator C O, aut. sub nr. 9230 şi nr. 9231/21.08.2007 de BNP M. B P.

Instanţa a dispus efectuarea si intocmirea de catre Biroul Executari penale din cadrul Judecatoriei S a unui referat privind situatia juridica a petentei (f 9), precum si emiterea unei adrese catre Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Române privind data ieşirii si intrarii din/in tara a petentei incepand cu anul 2000, răspunsul acestei institutii fiind descris in practicaua incheierii de la acest termen de judecata.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

            Potrivit prevederilor art. 5221 alin. (1) C. proc. pen., în cazul extrădării active a persoanei judecate şi condamnate în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanţa română care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului. Prin urmare, rejudecarea cauzei de către instanţa română nu este obligatorie, cererea de rejudecare formulată de condamnat putând fi respinsă dacă instanţa constată că cel condamnat a avut cunoştinţă de procesul penal, întrucât a dat declaraţii în cursul urmăririi penale, însă s-a sustras de la judecată, părăsind ţara, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de un apărător desemnat din oficiu. 

Prevederile art. 5221 C. proc. pen. nu sunt aplicabile în cazul în care persoana condamnată a fost prezentă la judecata în primă instanţă şi, la primele termene, la judecata în apel, chiar dacă a lipsit la termenele ulterioare de judecată în apel şi la toate termenele de judecată în recurs, întrucât a fost arestată în străinătate. Într-un astfel de caz, dreptul la apărare al persoanei condamnate este asigurat, dacă aceasta a fost asistată sau, după caz, reprezentată prin apărător pe parcursul întregului proces penal.  

Totodata, persoana condamnată, care a fost prezentă la judecarea cauzei în primă instanţă şi în apel, lipsind numai la judecarea cauzei în recurs întrucât a plecat în străinătate, nu constituie persoană judecată şi condamnată în lipsă, în sensul prevederilor art. 5221 C. proc. pen. şi, prin urmare, nu poate beneficia de aceste prevederi, referitoare la rejudecarea cauzei în caz de extrădare.  

In raport de obiectul cererii deduse judecatii, în literatura de specialitate se face referire la originea procedurii de rejudecare a condamnatului dupa extradarea acestuia, si anume al doilea Protocol aditional (Strasbourg, 17 martie 1978) al Conventiei europene de extradare, incheiata la Paris, la 13 decembrie 1957. Conform acestui protocol, “cand o parte contractanta cere unei alte parti contractante extradarea unei persoane in vederea executarii unei pedepse sau masuri de siguranta pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, partea solicitata poate refuza extradarea in acest scop daca, dupa parerea sa, procedura de judecata nu a satisfacut minimul de drepturi de aparare recunoscute oricarei persoane invinuite de o infractiune.

Totusi, extradarea se va acorda daca partea solicitanta da asigurari apreciate ca suficiente spre a garanta persoanei, a carei extradare este ceruta, dreptul la o noua procedura de judecata care sa-i salvgardeze drepturile la aparare. Aceasta hotarare indreptateste partea solicitanta fie sa execute judecata in cauza, daca cel condamnat nu se impotriveste, fie sa urmareasca pe cel extradat, in caz contrar.

Cand partea solicitata comunica persoanei a carei extradare este ceruta hotararea data in lipsa impotriva sa, partea solicitanta nu va considera aceasta comunicare ca o noua notificare atragand efecte fata de procedura penala in acest stat.

            Dreptul la o noua procedura de judecata constituie o conditie pentru acordarea extradarii si prevederile Protocolului de la Strasbourg nu fac distinctie dupa cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecata, fiind indiferent, sub acest aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat. Desi Conventia garanteaza dreptul persoanei de a se apăra ea insasi - ceea ce presupune prezenta inculpatului in fata instantei - in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului judecata in lipsa nu constituie o incalcare a Conventiei, daca statul a depus eforturi rezonabile pentru a-l gasi si a-l cita pe inculpat. De asemenea, persoana judecata in lipsa are dreptul sa ceara rejudecarea cauzei, cu exceptia cazurilor in care s-a sustras de la judecata.

Rejudecarea cauzei dupa extradarea condamnatului este o procedura care are ca scop asigurarea dreptului la aparare al condamnatului. În raport de cele ce preced, instanţa subliniază prioritatea principiului garantarii dreptului la aparare fata de autoritatea de lucru judecat a hotararii de condamnare data in lipsa condamnatului, aratand ca judecarea in lipsa pare mai degraba o procedura menita sa asigure administrarea nemijlocita de catre instanta a probelor si conservarea acestora pana la identificarea si extradarea condamnatului, această procedură presupunând că poate fi solicitata exclusiv de catre condamnatul extradat si numai în favoarea sa.

            În raport de precizările de mai sus, se constată ca procedura rejudecarii cauzei dupa extradarea condamnatului este deschisa doar la cererea persoanei judecate si condamnate in lipsa, indiferent daca judecata in lipsa a avut loc in fata instantei de fond sau numai in fata instantelor de apel sau de recurs, in cazul in care aceste cai de atac au fost exercitate de procuror.

Cu alte cuvinte, accesul la o noua procedura de judecata nu se justifica in aceeasi masura in situatia in care inculpatul a participat la judecarea cauzei in prima instanta si a avut posibilitatea exercitarii dreptului la aparare, dupa care, condamnat fiind, a declarat apel impotriva hotararii de condamnare, insa nu s-a mai prezentat in fata instantei de apel pentru a-si sustine apelul.

În raport de considerentele ce preced, in coroborarea actelor si lucrarilor dosarului ce a facut obiectul dosarului penal cu nr. /2001 al Judecatoriei S, se constata astfel indeplinite cerintele de mai sus in cazul petentei G F, motiv pentru care se va admite cererea formulata de aceasta, apreciind-o ca fiind intemeiată.

             Procedura rejudecarii cauzei dupa extradarea condamnatului presupune existenta unei faze de admitere in principiu a cererii, chiar daca acest lucru nu este prevazut in terminis expres in textul art. 5221 din Codul de procedura penala. In aceasta faza, instanta va examina daca hotararea de condamnare este definitiva, daca judecata s-a efectuat in lipsa condamnatului si va fixa limitele in care se va efectua rejudecarea, luand act de probele propuse de condamnat si pronuntandu-se asupra admiterii lor.

            Sub acest aspect, instanta constată ca sentinta penala nr. /11.12.2001 pronuntata de Judecatoria S in ds. nr. /2001 a ramas definitiva la data de 21.01.2002, prin neapelare, urmarirea penala si judecata cauzei facandu-se in lipsa petentei.

In urma admiterii cererii de rejudecare, în mod obligatoriu instanta va trebui sa procedeze la audierea condamnatului care a fost judecat in lipsa, neputându-se respinge cererile condamnatului de a pune intrebari celorlalti inculpati, precum si martorilor acuzarii.

Pentru o asemenea solutie pledeaza si practica C.E.D.O., potrivit careia nu se face distinctie dupa cum condamnatul in lipsa a fost sau nu extradat.

Rejudecarea cauzei la cererea condamnatului extradat poate avea efect extinctiv si cu privire la situatia altor condamnati in cauza, care nu ar fi putut uza de aceasta procedura. Astfel, existenta unor cauze care inlatura caracterul penal al faptei cu efecte in rem sau a unor circumstante atenuante legale reale se rasfrange si asupra celorlati condamnati in cauza.

            Totodata, rejudecarea cauzei are efect si asupra laturii civile a procesului penal. 

Instanţa, sesizată cu cererea condamnatei, apreciază astfel, in raport de datele concrete ale spetei deduse judecatii, că se impune rejudecarea cauzei, întrucât condamnata nu avea cunoştinţă de procesul penal – încă din faza urmăririi penale - pornit împotriva sa şi nu a dat declaraţii în cauză, nesustrăgându-se de la judecată prin părăsirea teritoriului ţării.

            Ca atare, condamnata nu a avut posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare, prevăzut sub sancţiunea nulităţii absolute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., drept recunoscut şi garantat de Constituţie, de lege, prevăzut de pactele şi tratatele la care România este parte, instanta având atât dreptul cât şi obligaţia de a asigura prin toate mijloacele legale şi procesuale, liberul acces la justiţie, un proces echitabil, indiferent de natura cauzei sau calitatea părţilor, fără nici o discriminare - directă sau indirectă -, bazată pe sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă sau activitate politică, deşi condamnata a fost reprezentată pe tot parcursul procesului penal de un apărător desemnat din oficiu.

Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice şi că art. 6 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale recunoaşte celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuşi” şi „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezenţa inculpatului este în principiu obligatorie la soluţionarea cauzei. Curtea E.D.O. este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Convenţie se aplică cu mai puţină stricteţe, admiţându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audienţa se desfăşoară fără prezenţa celui acuzat. Se admit însă excepţii de la regula prezenţei inculpatului atunci când asigurarea acestei condiţii ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă această situaţie a fost verificată şi constatată şi dacă inculpatul are o culpă în absenţa sa.

            Aşa fiind şi având în vedere că dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. nu au un caracter imperativ, lăsând instanţa să aprecieze dacă se impune reluarea judecăţii, în raport de cele ce preced, apreciind justetea afirmatiilor iterate de petenta prin cererea formulata cu care a investit instanta, va admite cererea petentei, urmand sa faca aplicarea dispozitiilor art. 405 – 408 C. proc. pen., privind rejudecarea cauzei, fixand in acest sens termen pentru cand se vor cita părtile.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
D I S P U N E

 

In baza art. 5221 C.proc.pen., admite cererea formulata de condamnata G F privind rejudecarea cauzei dupa extradare.

Fixeaza termen la data de 06.11.2007 pentru cand se vor cita partile.

Pronuntata in sedinta publica, azi 23.10.2007.

Preşedinte,                                                                                                 Grefier,

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu