miercuri, 11 februarie 2009

Infracţiunea de calomnie

Secţia penală a Tribunalului Suprem
Decizie nr. 1827 din 10/10/1980

Prin sentinţa penală nr. 1086 din 10 iulie 1979 Judecătoria Târgovişte, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală, a achitat pe inculpata T.E. pentru infracţiunea de calomnie prevăzută de art. 206 Cod penal.
Inculpata fusese chemată în judecată, prin plângere directă, de partea vătămată D.M. pentru faptul că în ziua de 6 februarie 1979 a afirmat, în public, că întreţine relaţii intime, cu un cetăţean numit B.
Achitând-o pe inculpată prima instanţă motivează că sus-numita nu i-a imputat părţii vătămate fapte determinate, ci i-a spus doar să ia o pătură şi să meargă la locul "Pisc" cu bărbatul B.
Prin decizia penală nr. 507/1979, Tribunalul judeţean Dâmboviţa a admis recursul declarat de partea vătămată D.M., a casat sentinţa şi a schimbat încadrarea juridică din art. 206 Cod penal în art. 205 Cod penal şi a condamnat-o pe inculpată la 2000 lei amendă.
Prin recursul extraordinar hotărârile sunt criticate pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinându-se că activitatea infracţională conţine o afirmaţie cu privire la un fapt determinat, ceea ce a dus la încadrarea nelegală a faptei în prevederile art. 205 Cod penal (infracţiunea de insultă), în loc de art. 206 Cod penal (infracţiunea de calomnie).
Recursul extraordinar este întemeiat.
Potrivit art. 206 Cod penal, pentru ca să constituie infracţiunea de calomnie, afirmarea ori imputarea, în public, cu privire la o persoană, care dacă ar fi adevărate ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, trebuie să fie o faptă determinată.
Prin faptă determinată se înţelege o faptă precis individualizată din care să rezulte clar conţinutul afirmaţiei sau imputaţiei, în particularitatea acesteia. Sunt excluse, neîndeplinind condiţia cerută de lege, faptele cu caracter general neparticularizate cu elemente concrete. Astfel de elemente pot fi cele privitoare la persoană, la mod, la timp, la loc. Determinarea faptei se impune pentru a fi uşor verificată.
Este evident că sub acest aspect, al precizării faptei, sunt suficiente elementele esenţiale care permit ca persoanele care au luat cunoştinţă să înţeleagă despre ce este vorba, individualitatea, conţinutul particular al unei anumite fapte ce se afirmă sau se impută.
În cadrul dat, din cele afirmate de inculpată, rezultă neîndoielnic că ea se referea intenţionat la relaţiile intime ale părţii vătămate cu un anumit bărbat, persoană pe care a nominalizat-o (B.), indicând şi locul unde se întâlnesc, "Pisc".
Astfel fiind, fapta imputată conţine elementele de determinare, de identificare, a ceea ce ar fi imputabil în conduita morală a părţii vătămate, care, dacă ar exprima adevărul, ar atrage asupra acesteia dispreţul public, întrunite fiind, concomitent, şi celelalte elemente constitutive ale infracţiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 Cod penal.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu