marți, 3 februarie 2009

Abuz în serviciu

Secţia penală a Tribunalului Suprem
Decizie nr. 1754 din 05/10/1978
Delapidare şi fals intelectual

Prin sentinţa penală nr. 473 din 11 mai 1977, Judecătoria Sibiu a condamnat pe inculpatul W.T. la 8 luni închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti prevăzută de art. 248 alin. 1 Cod penal; 7 luni închisoare pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 223 alin. 1 cod penal; 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal; 7 luni închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti prevăzută de art. 248 alin. 1 cod penal; 6 luni închisoare pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 223 alin. 1 cu aplicarea dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 115/1977 s-a constatat că infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 223 alin. 1 Cod penal. În temeiul art. 2 din decretul nr. 115/1977 s-a constatat că toate aceste pedepse sunt graţiate în întregime, condiţionat. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din decretul nr. 115/1977 s-a constatat că infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal şi cele două infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 Cod penal au fost graţiate şi în baza art. 11 pct. 2 lit. b şi art. 10 lit. g Cod de procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1617 lei reprezentând prejudiciul rămas neacoperit, cu titlu de despăgubiri, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, către Întreprinderea agricolă de stat Apoldul de Sus, judeţul Sibiu.
S-a reţinut, în fapt, că inculpatul a dispus în mod abuziv de mijloacele de transport din dotarea unităţii în care lucra, folosindu-le în interes personal la efectuarea a 5 transporturi cu materiale de construcţii, necesare modificărilor aduse casei sale, transporturi evaluate la 817,75 lei. Totodată, inculpatul a ridicat de la unitate, fără aprobare, 440 bucăţi ţiglă, 21 coame, 1000 kg piatră de construcţie, pe care le-a transportat la domiciliul său; cu aceeaşi ocazie, W.T. a ridicat o poartă din cele două confecţionate în unitate, iar pentru remunerarea celor doi meseriaşi a pontat fictiv 4 muncitori zilieri.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs extraordinar procurorul general susţinând că sunt netemeinice şi nelegale întrucât faptele - deşi corect susţinute - erau lipsite în mod vădit de importanţă şi nu prezentau gradul de pericol social al unor infracţiuni, faţă de pagubele reduse, practica nelegală a conducerii unităţii respective de a aproba servicii ori transporturi personalului muncitor, inclusiv celor din conducere, date care, coroborate cu lipsa de antecedente penale şi comportarea bună a inculpatului, justificau aplicarea dispoziţiilor art. 181 Cod penal.
Recursul extraordinar nu este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 181 cod penal nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social - precizează alineatul următor al aceluiaşi text - se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s ar putea produce, precum şi de persoana făptuitorului.
Or, aşa cum s-a reţinut, urmările faptelor, chiar dacă ar fi analizate separat, nu sunt reduse, ci încep de la 69 lei reprezentând contravaloarea a 1000 kg piatră de construcţie, 491 lei contravaloarea a 440 bucăţi ţiglă şi 21 coame, 648 lei contravaloarea porţii confecţionate la unitate, 352 lei reprezintă sumele cu care au fost pontate fictiv cele 4 persoane şi se termină cu 817,75 lei reprezentând evaluarea transporturilor efectuate cu mijloacele auto ale unităţii. Totalizate aceste pagube depăşesc suma de 2300 lei.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte persoana făptuitorului, pe lângă împrejurarea că nu a recunoscut faptele, la aprecierea gradului de pericol social al infracţiunii nu este lipsit de importanţă dacă autorul a săvârşit numai o faptă ori mai multe, cum este cazul din speţă, element care trebuie avut în vedere întrucât imprimă faptelor o periculozitate socială sporită.
Numai comportarea anterioară bună a inculpatului la locul de muncă şi în familie precum şi practica aprobării în alte cazuri a unor transporturi nu justifică lipsa de pericol social a faptelor săvârşite de inculpat, ele fiind avute în vedere la individualizarea pedepsei, încât dispoziţiile art. 181 Cod penal nu sunt incidente în cauză. În consecinţă, recursul extraordinar fiind nefondat, urmează a fi respins.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu